Dorel Covaci – intervenţie cu titlul: "1 Decembrie – Ziua Naţională a României"

Deputatul-Dorel-Covaci-nu-accepta-infrangerea--Consilierii-PSD-au-parasit-sala-la-investirea-primarului-si-a-consilierilor-din-Faget

Domnul Dorel Covaci: “1 Decembrie – Ziua Naţională a României”

În ziua de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, tricolorul flutură pe toate continentele, unde bate o inimă de român.

Sărbătoarea noastră de la 1 Decembrie 1918 celebrează lupta românilor transilvăneni pentru unitate naţională şi marchează momentul istoric al creării României Mari.

Citându-l pe istoricul Florin Constantiniu: “Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit … O necesitate istorică (naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional) s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă, ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”

Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Regatul României, în anul 1918, nu s-a coborât asupra neamului românesc ca un dar venit din partea marilor puteri ale lumii, nici ca un succes accidental, răsărit din greşelile duşmanilor de veacuri. Stăpânirile străine asupritoare care au pustiit, au sacrificat şi au uzurpat, ar fi trebuit să cedeze şi să se retragă îndată ce dreptul tuturor popoarelor de a-şi croi soarta după buna lor pricepere, a izbutit să se impună ca putere hotărâtoare în noua orânduire europeană.

Adunarea naţională a tuturor românilor, întrunită la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918, a decretat “Unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”.

Bătrânul Gheorghe Pop de Băseşti, Badea Gheorghe, la vârsta de 83 de ani, deşi destul de grav bolnav, în urma mizeriilor şi torturilor îndurate, a avut fericirea să prezideze Marea Adunare de la Alba Iulia, rostind la începutul ei memorabilele cuvinte: “Acum, Doamne, slobozeşte pe robul, căci văzură ochii mei mântuirea neamului românesc!”

Dintre toate manifestările suveranităţii naţionale, un crez şi un imn care pleca de pe buzele tuturor românilor asupriţi de stăpânirile nedrepte, cea mai măreaţă a fost, fără îndoială, Adunarea de la Alba Iulia. S-a distins nu numai prin covârşitoarea mulţime care a luat parte, dar şi prin însufleţire şi entuziasm, prin demnitatea cetăţenească a celor ce aduceau acum României întregite o parte preţioasă a vechii Dacii de acum 2.000 de ani, pământul şi poporul care printr-un destin vitreg a fost ţinut timp îndelungat sub talpa cârmuirilor străine şi împiedicat a-şi urma cursul firesc al dezvoltării, la sânul patriei mamă.

Unirea românilor trebuie înţeleasă ca un deznodământ firesc al unor pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor a izbutit să-şi apere cu uimitoare perseverenţă “sărăcia şi nevoile şi neamul” (M. Eminescu – “Scrisoarea a III-a”), rămânând, împotriva tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă legătură cu pământul strămoşesc.

Statul român întregit trebuie preţuit ca unul dintre cele mai statornice, având fundamente adânci şi solide în esenţa poporului român, în legăturile lui sufleteşti consolidate prin unitatea aceluiaşi grai, aceleiaşi credinţe, aceloraşi datini şi obiceiuri, în asemănarea aşezămintelor străbunilor, în geografia pământului strămoşesc şi, mai presus de toate, în puterea conştiinţei naţionale, cea care întregeşte şi întăreşte toate celelalte temeiuri.

Trăirile, simţirile şi faptele străbunilor noştri, cutezanţa lor, credinţa nestrămutată, dăruirea, unitatea, dragostea de ţară şi popor, spiritul de sacrificiu, grija pentru urmaşi şi respectul pentru înaintaşi trebuie să fie modele de urmat pentru noi toţi! Aşa cum ei ne-au demonstrat, putem schimba soarta României în bine numai dacă suntem uniţi din adâncul sufletului, dacă putem să ne privim ca fraţi, fără ură, ranchiună, egoism şi meschinărie, şi să acţionăm în consecinţă.

“Era un popor brav, acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată”, spunea Mihai Eminescu.

Să ne mândrim că suntem români, că avem o ţară binecuvântată cu bogăţii şi frumuseţi nemaiîntâlnite, o adevărată gură de Rai, aşa cum ne aminteşte capodopera absolută a folclorului românesc, Mioriţa.

La mulţi ani, România! La mulţi, popor român!

Sursa: http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=7071&idm=1,41&idl=1

  • Standard Post
  • Publicat de admin